Onassis, cel mai bogat om al secolului XX

Un Casanova milionar, admirat de unii şi urât de alţii,magnatul Marco Aristotel Onassis, denumit şi “Grecul de Aur”, a fost cel mai bogat om din secolul XX. A fost căsătorit cu două din cele mai frumoase femei ale vremii : Tina Livanos şi Jackie Kennedy. Se mai spune că dacă s-ar fi decis să-şi vândă averea pe la sfârşitul anilor ’50, ar fi dereglat pentru multă vreme indicele Dow Jones. S-a născut la Smyrna, actualmente Izmir, aflată atunci sub imperiul otoman, dar populaţia oraşului era formată în mare parte din greci.Victoria Aliaţilor în Primul Război Mondial a făcut ca oraşul să rămână al Turciei, ceea ce a însemnat că averea familiei Onassis s-a pierdut, iar membrii ei s-au întors ca refugiaţi în Grecia.

Bănuit de afaceri cu droguri
În 1923, Onassis a plecat în Argentina, cu 250 de dolari în buzunar şi cu o scrisoare de recomandare către nişte oameni de afaceri. Prima sa slujbă a fost de operator telefonic, după care a început să importe tutun din Turcia şi să producă ţigări. În 1925, a obţinut cetăţenia argentiniană. După câţiva ani, Ari avea deja primul său milion de dolari.
Mulţi au spus însă că după ce s-a stabilit în Argentina, a avut afaceri rentabile, dar ilegale: importul şi vânzarea de droguri, care, în patru ani, l-au făcut milionar. În 1928, guvernul grec i-a cerut lui Onassis să negocieze un acord comercial cu Argentina, iar destoinicia lui le-a determinat pe autorităţile greceşti să-l numească, deşi avea doar 25 de ani, consul general al Greciei la Buenos Aires.Prin 1932, a devenit un om de afaceri de talie mondială. În plină criză economică, a achiziţionat şase nave maritime canadiene cu doar 20.000 de dolari ! Milionarului îi plăcea să repete deseori vorbele tatălui său, Socrate Onassis: “Noi, bărbaţii trebuie să ne construim propriul destin”. Fiul a fost …ascultător, şi flota sa comercială a crescut an de an, îmbogăţindu-se cu noi vase de comerţ. La sfârşitul anilor '30, a intrat în afacerile cu tancuri petroliere, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial averea sa a sporit considerabil.Şi cum câteva dintre vasele lui Onassis navigau sub pavilion american, a fost acuzat de încălcarea dreptului internaţional maritim, care prevedea ca toate navele care arbordau steagul american să aparţină unor cetăţeni americani. Implicarea FBI în acest caz l-a obligat pe Aristotel Onassis să pledeze vinovat şi să plătească guvernului american daune de şapte milioane de dolari. Şi, fără să-şi propună, atunci a iniţiat o modă pe care au urmat-o Marlon Brando, Mel Gibson, Nicolas Cage, Uma Thurman şi mulţi alţii, care şi-au cumpărat insule, aşa cum făcuse cu ani în urmă magnatul grec, devenit stăpânul insulei Scorpios.

Albert Einstein

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost fizician evreu german, apoi apatrid (1896), elveţian (1899), emigrat în 1933 în SUA, naturalizat elveţiano-american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton. Celebritatea sa se datorează în special formulării teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.^[1]

Cele mai multe dintre contribuţiile sale în fizică sunt legate de teoria relativităţii restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, şi de teoria relativităţii generalizate (1915) care extinde principiul relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitaţiei.

Alte contribuţii ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarităţii, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicaţii în mecanica cuantică, explicarea mişcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziţiei atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietăţile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiaţiei (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară şi geometrizarea fizicii.

Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei.

Cercetările sale au contribuit (nu în mod direct aşa cum se crede) la realizarea bombei atomice şi la evoluţia studiului energiei nucleare.

Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul ştiinţei. A fost un activ militant al păcii şi susţinător al cauzei etniei evreieşti căreia îi aparţinea.

Einstein a publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice şi peste 150 în alte domenii

Droguri > Marijuana (iarba, verde, ganja)

Marijuana este un amestec verde - cenuşiu preparat din frunzele, tulpina şi seminţele uscate şi mărunţite ale plantei numite Cannabis sativa (cânepă). Haşiş este obţinut din aceeaşi plantă şi există sub formă de răşină (care variază la culoare de la galben la maro-închis şi negru) sau de ulei vâscos.
Consum. Cel mai adesea marijuana este fumată din ţigări răsucite manual. Poate fi însă fumată şi din pipe obişnuite sau pipe speciale, numite pipe-cu-apă (water pipes). Unii utilizatori o fumează din ţigări obişnuite, înlocuind tutunul din ele cu marijuana şi amestecând-o şi cu alte substanţe stupefiante (ex.: crack). Marijuana poate fi consumată şi sub formă de infuzie (ceai) sau amestecată în mâncăruri sau prăjituri (engl. cookies). În unele ţări este permisă utilizarea marijuanei în scopuri medicale, mai ales în tratamentul cancerului, al SIDA şi al glaucomului. Este cunoscut faptul ca multe dintre persoanele bolnave de SIDA îşi pierd pofta de mâncare, ori este foarte important pentru ele să îşi păstreze o greutate corporală adecvată. În aceste condiţii, consumul de marijuana poate fi benefic, întrucât îi ajută să îşi păstreze sau să îşi crească apetitul. Pe bolnavii de cancer, marijuana îi ajută să scape de stările puternice de greaţă provocate adesea de chimioterapie.

Nicolae Ceausescu

eauşescu s-a născut în satul Scorniceşti, judeţul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de ţărani. La vârsta de 11 ani, după absolvirea şcolii primare, Ceauşescu pleacă la Bucureşti, unde se angajează ca ucenic de cizmar.

În 1932 devine membru al Partidului Comunist din România, formaţiune politică aflată în ilegalitate la acea vreme. Este arestat prima oară în 1933 pentru agitaţie comunistă în timpul unei greve. În 1934 urmează încă trei arestări – pentru colectare de semnături în sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzaţi de activitate comunistă şi pentru alte acţiuni similare. În urma acestor arestări, este etichetat de autorităţile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum şi „distribuitor activ de material de propagandă comunistă şi antifascistă”. După eliberarea din detenţie, Ceauşescu dispare pentru o vreme în „subteran”, dar în 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de închisoare şi încarcerat la Închisoarea Doftana.

În 1939 o întâlneşte pe Elena Petrescu, cu care se căsătoreşte în 1945. Elena Ceauşescu va avea o influenţă crescândă asupra carierei sale politice pe parcursul următoarelor câteva decenii şi va fi executată alături de el în 1989. Ceauşescu este arestat şi condamnat din nou în 1940, iar în 1943 este transferat la închisoarea de la Târgu Jiu, unde împarte celula de detenţie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în scurt timp devenind protejatul acestuia. După cel de-al doilea război mondial, în timp ce controlul sovietic asupra României devenea tot mai pronunţat, Ceauşescu este numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist – U.T.C. - (1944-1945).

În urma loviturii de stat şi a abdicării forţate a Regelui Mihai din Decembrie 1947, după preluarea puterii de către comunişti, Ceauşescu devine ministru al agriculturii, iar ulterior ministru-adjunct al forţelor armate în regimul lui Gheorghiu-Dej. În funcţia de ministru al agriculturii a activat direct la cooperativizarea forţată a agriculturii, a ordonat reprimarea sau arestarea ţăranilor care se împotriveau cooperativizării. În 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Român (PMR), la doar câteva luni după eliminarea "facţiunii moscovite" (condusă de Ana Pauker) din conducerea partidului. În 1954, Ceauşescu devine membru deplin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge să ocupe poziţia numărul doi în ierarhia PMR.

În toamna anului 1956, aflându-se la Cluj, Ceauşescu a avut un rol important în reprimarea mişcărilor de simpatie faţă de revoluţia ungară. La 4 decembrie 1957, având gradul de general-locotenent de armată (fiind şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al Ministrului Forţelor Armate), a condus unităţile militare care au înăbuşit răscoala ţăranilor din Vadu Roşca (jud. Vrancea) care se împotriveau colectivizării forţate. Cu această ocazie, au fost ucişi 9 ţărani (Aurel Dimofte, Ionuţ Cristea, Ion Arcan, Dumitru Crăciun, Toader Crăciun, Stroie Crăciun, Dumitru Marin, Marin Mihai, Dana Radu), şi alţi 10 au fost răniţi. 18 ţărani au fost întemniţaţi pentru „rebeliune” si „uneltire contra ordinei sociale”. Dupa datele PMR-ului, între 1949-1952 au avut loc peste 80.000 de arestări de ţărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentinţe de închisoare.^[1]

Gripa AVIARA

Gripa aviară este un tip de gripă care afectează în principal păsările, dar poate infecta şi specii de mamifere. A fost identificată pentru prima dată în anii 1900, în Italia, dar a fost găsită mai târziu în toată lumea. Un virus al gripei aviare, H5N1, a fost identificat în 1997 în Asia şi a creat panică în lumea întreagă, vorbindu-se de iminenţa unei epidemii de proporţii. În octombrie 2005, virusul H5N1 a ajuns şi în România, fiind identificat la păsări din localitatea Ceamurlia de Jos, judeţul Tulcea. România este prima ţară europeană unde prezenţa acestui virus a fost confirmată în mod oficial.

De la primele contaminări prin contact direct pasăre-om din Hong Kong, 1997, s-a raportat un număr semnificativ de infecţii şi decese în Asia de Sud-Est. Rata ridicată a mortalităţii este explicată prin lipsa unui sistem imunitar uman „specializat” împotriva acestui virus. Neavând o istorie de contact cu virusul, riscul de expunere şi de deces este foarte ridicat în cazul omului. Dacă o persoană care suferă de influenză ajunge într-un contact strâns cu o pasăre bolnavă de gripă aviară, există posibilitatea să contacteze boala, infectându-se şi cu acest virus. Cei doi viruşi întâlnindu-se în acelaşi organism gazdă, pot fi capabili de schimb de material genetic, în urma căruia, noul virus rezultat se poate transmite liber de la om la om fără obstacole. Încă nu există dovezi că virusul gripei aviare s-ar putea transmite de la om la om, oamenii de ştiinţă fiind de părere că schimbul genetic încă nu s-a produs.