1 Martie

La sfarsitul secolului al XIX-lea copii, fete si baieti fara deosebire, primeau de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui, un martisor. De acesta se agata o moneda de argint sau de aur, se purta legat la mana, prins in piept sau la gat. El era scos, in functie de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc.) si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii martisorului nu vor fi parliti de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti, dragastosi si norocosi, feriti de boli si de deochi. Dupa unele informatii martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra si facut cadou in ziua intai din luna martie cand aparea pe cer Luna Noua. Aromanii puneau martisorul in ajunul zilei de 1 martie, adica in seara zilei de 28 sau 29 februarie. Sarbatorile cu ajun si calculul timpului in functie de o anumita faza a lunii sunt caracteristice calendarelor lunare care au precedat, atat la daci cat si la romani, actualele calendare solar-lunare. Obiceiul martisorului este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la nasterea si moartea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii, firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului. De la romani si aromani obiceiul martisorului a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei. Fetele si uneori femeile tinere purtau martisoare de 1 martie pentru sarbatoarea venirii primaverii, dar si pentru caracterul lor de talisman solar.

http://www.crestinortodox.ro/

Seara de revelion

Noaptea dintre ani am petrecut-o cu inca 2 familii de prieteni, la unul dintre ei acasa. Masa plina, ca la sarbatori, dar nu am trecut de stadiul de aperitive. Iar cand am facut-o, pe la 4 dimineata, am trecut direct la tort :)))
Am dansat toata noaptea, cum imi era dor si cum nu credeam ca o sa mai dansez la un revelion. Muzica a fost de milioane, artificiile pline de stelute, vinul rece si dulce, atmosfera incinsa si pe sufletul meu. Una peste alta, a fost o petrecere greu de uitat si de depasit, desi ne-am facut planuri mari sa incercam sa batem recordul. Ne-a parut doar rau ca nu ne-am dus pantaloni de schimb, macar cu vreo 2 numere mai mici :))) Asa ca in noul an am intrat transpirati, voiosi, inconjurati de prieteni, fericiti, si mai supli :D
Primii care au spart gasca au fost copiii, 2 bucati, unul pe la 2 si minimistericiul pe la 3. Apoi o vecina, pe la 4, care cauta sa doarma (vecina de deasupra :))) ), dar am invitat-o si pe ea la chef si totul a fost ok :)) In rest, topaiala, glume si poze dee santaj, pana dimineata la 7, cand zorii ne-au trimis la somn.

O zi haioasa

Cum mi-am petrecut vacanţa de vară este o poveste halucinantă despre un elev care povesteşte cum şi-a petrecut vacanţa de vară (într-o compunere). Textul povestitorului debutează cu celebrele „incantaţii” specifice ciclului primar „vara este cel mai frumos anotimp” ca mai apoi să se blocheze, neputând să folosească clişeele specifice toamnei deoarece era vară. Gradat, povestirea se concentrează pe întâmplările cât se poate de banale ale elevului Luca, ca mai apoi să apară o sumedenie de cadavre, piraţi şi terorişti, un fel de story poliţist. Intriga se construieşte într-un mod cât se poate de ilogic. Compunerea se termină cu veşnicul „Ce Frumoasă a Fost Vacanţa de Vară!”.

O zi haioasa

Onassis, cel mai bogat om al secolului XX

Un Casanova milionar, admirat de unii şi urât de alţii,magnatul Marco Aristotel Onassis, denumit şi “Grecul de Aur”, a fost cel mai bogat om din secolul XX. A fost căsătorit cu două din cele mai frumoase femei ale vremii : Tina Livanos şi Jackie Kennedy. Se mai spune că dacă s-ar fi decis să-şi vândă averea pe la sfârşitul anilor ’50, ar fi dereglat pentru multă vreme indicele Dow Jones. S-a născut la Smyrna, actualmente Izmir, aflată atunci sub imperiul otoman, dar populaţia oraşului era formată în mare parte din greci.Victoria Aliaţilor în Primul Război Mondial a făcut ca oraşul să rămână al Turciei, ceea ce a însemnat că averea familiei Onassis s-a pierdut, iar membrii ei s-au întors ca refugiaţi în Grecia.

Bănuit de afaceri cu droguri
În 1923, Onassis a plecat în Argentina, cu 250 de dolari în buzunar şi cu o scrisoare de recomandare către nişte oameni de afaceri. Prima sa slujbă a fost de operator telefonic, după care a început să importe tutun din Turcia şi să producă ţigări. În 1925, a obţinut cetăţenia argentiniană. După câţiva ani, Ari avea deja primul său milion de dolari.
Mulţi au spus însă că după ce s-a stabilit în Argentina, a avut afaceri rentabile, dar ilegale: importul şi vânzarea de droguri, care, în patru ani, l-au făcut milionar. În 1928, guvernul grec i-a cerut lui Onassis să negocieze un acord comercial cu Argentina, iar destoinicia lui le-a determinat pe autorităţile greceşti să-l numească, deşi avea doar 25 de ani, consul general al Greciei la Buenos Aires.Prin 1932, a devenit un om de afaceri de talie mondială. În plină criză economică, a achiziţionat şase nave maritime canadiene cu doar 20.000 de dolari ! Milionarului îi plăcea să repete deseori vorbele tatălui său, Socrate Onassis: “Noi, bărbaţii trebuie să ne construim propriul destin”. Fiul a fost …ascultător, şi flota sa comercială a crescut an de an, îmbogăţindu-se cu noi vase de comerţ. La sfârşitul anilor '30, a intrat în afacerile cu tancuri petroliere, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial averea sa a sporit considerabil.Şi cum câteva dintre vasele lui Onassis navigau sub pavilion american, a fost acuzat de încălcarea dreptului internaţional maritim, care prevedea ca toate navele care arbordau steagul american să aparţină unor cetăţeni americani. Implicarea FBI în acest caz l-a obligat pe Aristotel Onassis să pledeze vinovat şi să plătească guvernului american daune de şapte milioane de dolari. Şi, fără să-şi propună, atunci a iniţiat o modă pe care au urmat-o Marlon Brando, Mel Gibson, Nicolas Cage, Uma Thurman şi mulţi alţii, care şi-au cumpărat insule, aşa cum făcuse cu ani în urmă magnatul grec, devenit stăpânul insulei Scorpios.

Albert Einstein

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost fizician evreu german, apoi apatrid (1896), elveţian (1899), emigrat în 1933 în SUA, naturalizat elveţiano-american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton. Celebritatea sa se datorează în special formulării teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.^[1]

Cele mai multe dintre contribuţiile sale în fizică sunt legate de teoria relativităţii restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, şi de teoria relativităţii generalizate (1915) care extinde principiul relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitaţiei.

Alte contribuţii ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarităţii, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicaţii în mecanica cuantică, explicarea mişcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziţiei atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietăţile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiaţiei (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară şi geometrizarea fizicii.

Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei.

Cercetările sale au contribuit (nu în mod direct aşa cum se crede) la realizarea bombei atomice şi la evoluţia studiului energiei nucleare.

Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul ştiinţei. A fost un activ militant al păcii şi susţinător al cauzei etniei evreieşti căreia îi aparţinea.

Einstein a publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice şi peste 150 în alte domenii

Droguri > Marijuana (iarba, verde, ganja)

Marijuana este un amestec verde - cenuşiu preparat din frunzele, tulpina şi seminţele uscate şi mărunţite ale plantei numite Cannabis sativa (cânepă). Haşiş este obţinut din aceeaşi plantă şi există sub formă de răşină (care variază la culoare de la galben la maro-închis şi negru) sau de ulei vâscos.
Consum. Cel mai adesea marijuana este fumată din ţigări răsucite manual. Poate fi însă fumată şi din pipe obişnuite sau pipe speciale, numite pipe-cu-apă (water pipes). Unii utilizatori o fumează din ţigări obişnuite, înlocuind tutunul din ele cu marijuana şi amestecând-o şi cu alte substanţe stupefiante (ex.: crack). Marijuana poate fi consumată şi sub formă de infuzie (ceai) sau amestecată în mâncăruri sau prăjituri (engl. cookies). În unele ţări este permisă utilizarea marijuanei în scopuri medicale, mai ales în tratamentul cancerului, al SIDA şi al glaucomului. Este cunoscut faptul ca multe dintre persoanele bolnave de SIDA îşi pierd pofta de mâncare, ori este foarte important pentru ele să îşi păstreze o greutate corporală adecvată. În aceste condiţii, consumul de marijuana poate fi benefic, întrucât îi ajută să îşi păstreze sau să îşi crească apetitul. Pe bolnavii de cancer, marijuana îi ajută să scape de stările puternice de greaţă provocate adesea de chimioterapie.